Companiile mici și mijlocii sunt recunoscute ca elemente importante al dezvoltării economice și o componentă critică în efortul de a scoate țările din sărăcie. Cu toate acestea, caracteristicile pieței și legislația împiedică dezvoltarea lor.

Pentru a deschide un business, pentru a-i menține activitatea în parametri optimi și pentru a-i crește profitabilitatea, accesul la finantare reprezintă un aspect primordial în viața acestor companii. Totuși, problema majoră cu care ele se confruntă se referă la faptul că, adesea, accesul la finanțare este obstrucționat de mai mulți factori. 

Rolul IMM-urilor și importanța accesului la finantare

Întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol important în multe aspecte ale societății, printre care:

• Stimularea economiei;
• Crearea coeziunii sociale;
• Contribuirea la produsul intern brut;
• Generarea de venituri;
• Creșterea numărului de locuri de muncă;
• Producție;
• Inovație în tehnologie.

Din moment ce IMM-urile au un potențial extraordinar în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a unei societăți, autoritățile susțin și promovează antreprenoriatul. Totuși, una dintre criteriile esențiale în înființarea și menținerea business-urilor se referă la posibilitatea de finanțare. 

Accesul la finanțare se referă la capacitatea persoanelor fizice sau juridice de a obține resurse financiare, prin credite, depozite, asigurări, factoring, etc. Sursele de finanțare sunt cele mai lichide active din bilanțul unei companii și pot fi utilizate pentru:

• Investiții și implicit dezvoltarea afacerii;
• Acoperirea cheltuielilor curente;
• Supraviețuire în perioadele critice.

În lipsa unor surse de finanțare interne, accesul la finantare este esențial pentru menținerea activității sau pentru dezvoltarea afacerii. Cu toate acestea, cele mai multe astfel de companii nu au posibilitatea de a obține finanțarea necesară, fiind una dintre principalele bariere cu care acestea se confruntă.

Tendințe privind accesul la finantare și sursele de finantare disponibile

Accesul la finanțare a început să fie obstrucționat din 2008, când criza financiară a provocat schimbări uriașe privind criteriile de acordare a creditelor pentru IMM-uri. Atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, aceste companii se luptă să acceseze fonduri din cauza:

• cerințelor excesive stabilite de instituțiile de creditare;
• a indisponibilității unor fonduri suficiente pentru a acoperi cererea;
• forței economice care îngreunează procesul de strângere de fonduri pentru aceste întreprinderi.

Cu cât firma este mai mică, cu atât are mai multe dificultăți în a obține finanțare. Studiile arată că, spre deosebire de microîntreprinderi, întreprinderile cu peste 50 de angajați nu se preocupă de posibilitatea de respingere privind accesul la finanțare. 

De asemenea, în SUA, instituțiile financiare consideră că firmele mici prezintă un risc mai ridicat în ceea ce privește rambursarea împrumuturilor. De aceea, această categorie de companii este descurajată să solicite împrumuturi prin:

• aplicarea unor rate mari ale dobânzii;
• stabilirea unei scadențe de rambursare mai scurte;
• fixarea unor cerințe mai stricte privind garanțiile.

Astfel, IMM-urile nu mai privesc împrumuturile bancare tradiționale ca pe o soluție. Cercetările în domeniu au oferit o serie de motive pentru care aceste firme se străduiesc să obțină fonduri:

• sectorul de activitatea care prezintă un risc ridicat;
• dependență excesivă de finanțare externă;
• lipsa activelor de utilizat pentru garanții;
• lipsa conexiunilor în sistemul financiar;
• cunoașterea precară a opțiunilor de finanțare;
• managementul defectuos;
• costul ridicat privind găsirea unei surse de finanțare în conformitate cu nevoile business-ului.

Tendințe privind metodele de finantare

În acest sens, finanțarea tradițională este înlocuită cu metode de finanțare bazate pe tranzacții anterioare (impozite, creanțe, etc).

Analiza informațiilor de tip Big Data permite instituțiilor financiare (mai ales celor nebancare) să înțeleagă mai bine riscul de credit al unui IMM și să ofere finanțarea potrivită în timp util și pe un program personalizat, fără garanții. Un exemplu de astfel de finanțare este factoring-ul, care vizează facturile emise către clienți și neplătite la timp.

Conform unui sondaj privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România, realizat de BNR, principalele surse de finanțare la care companiile au apelat în perioada iunie 2019 – mai 2020 sunt:

• reinvestirea profitului;
• vânzarea de active;
• credite de la acționari;
• majorări de capital;
• descoperit de cont bancar;
• linii de credit;
• leasing financiar;
• factoring.

Totodată, se observă că interesul pentru creditul comercial și descoperitul de cont bancar a scăzut comparativ cu cel pentru reinvestirea profitului atât în cazul IMM-urilor, cât și corporațiilor. În ceea ce privește optarea pentru leasing financiar sau factoring, aceste opțiuni cunosc o creștere în ambele categorii de companii.

Factorii care influențează accesul la finanțare 

Elementele care influențează capacitatea de a accesa finanțare pot fi clasificate astfel:

a. Caracteristicile firmei 

Implică localizarea companiei, vârsta, dimensiunea, tipologia afacerii, imposibilitatea de a produce garanții care împiedică accesul la finanțare. 

Locația firmei are o legătură evidentă cu accesul la piață, aprovizionare și la alte resurse, cum ar fi surse de finanțare, forța de muncă și terenurile. Astfel, firmele situate în locații urbane pot avea un acces mai facil la finanțare decât firmele situate în locații rurale. 

Dimensiunea companiei influențează considerabil proporția datoriilor în structura capitalului firmei, întrucât activele reale tind să influențeze accesibilitatea la datorii lungi ori de câte ori este necesar. Din acest motiv, accesul la finanțare este limitat pentru IMM-uri, acestea orientându-se spre opțiuni precum cea de factoring. 

Vârsta este un alt factor care afectează posibilitatea de a accesa diverse forme de finanțare. Astfel, firmele aflate la început de drum întâmpină adesea obstacole în procesul de accesare a finanțării cauza lipsei de informații. Totodată, aceste întreprinderi se confruntă cu dificultăți de acces la finanțele externe din cauza lipsei de active care să fie gajate ca garanție.

b. Caracteristici financiare

Se referă la capacitatea de rambursare a împrumutului, disponibilitatea surselor de finanțare, capacitatea de a prezenta un plan de afaceri, starea actuală a capitalului, rata dobânzii, capitalul inițial investit în afacere, etc.

Termenii și condițiile nefavorabile, cum ar fi perioadele scurte de rambursare și procesul birocratic îndelungat, sunt unele dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă IMM-urile. 

În plus, creșterea ratei dobânzii obligă companiile mai mici să-și minimizeze stocurile, determinând scăderea drastică a nivelului de vânzări și experimentarea unor costuri ridicate de producție. În cele din urmă, aceste efecte produc schimbări la nivelul cifrei de afaceri și împiedică posibilitatea de a obține noi surse de finanțare.

c. Caracteristici antreprenoriale 

Includ pregătirea educațională, competența managerială, capacitatea de construire a relațiilor de business, etc. Studiile arată că antreprenorii calificați, cu studii corespunzătoare și cu capacitatea de a construi relații cu instituțiile financiare, au acces facil la credite, beneficiind astfel siguranța de a gestiona fondurile împrumutate în scopuri comerciale.

d. Caracteristici macroeconomice

Implică puterea economică, oferta de bani, nivelurile de rentabilitate și randament disponibile, nivelul de adaptare, rata inflației, incertitudinea industriei și a pieței, crizele economice sau sanitare, precum și măsurile legislative.