Uneori, companiile nu reușesc să încaseze la timp creanțele pe care le au de la debitori. Ele sunt nevoite să apeleze la un instrument care poartă denumirea de cesiune de creanță astfel încât să nu afecteze Cash-Flow-ul și performanța afacerii.

În domeniul economic, există numeroși termeni specifici care dacă nu sunt înțeleși de la început, provoacă confuzii și erori care pot afecta succesul unei companii. De aceea, în acest articol, vom vorbi despre cesiunea de creanță și ce implică aceasta.

Ce este creanța?

Înainte de a vorbi despre cesiunea de creanță, este important să clarificăm ce este creanța. Utilizată mai ales în contabilitate, ea este un element de care depinde nivelul cash-flow-ului dintr-o companie. Mai exact, se referă la valoarea de încasat de la clienți sau alte persoane datornice pentru produsele sau serviciile oferite de companie.

Care este utilitatea creanței?

Valoarea creanțelor este consemnată în contabilitate în funcție de facturi și alte documente care indică sumele de plătit către companie. Sumele respective acționează ca estimări privind încasările. Sunt identificate ca estimări întrucât ele nu există realmente în contul bancar sau în casă.

Astfel, ele au scopul de a ilustra existența unor venituri care urmează a fi încasate în vederea acoperirii unor cheltuieli efectuate de companie.

Totodată, trebuie să ai în vedere și nivelul datoriilor. În esență, creanțelele trebuie să fie mai mari decât datoriile astfel încât să ai un cash-flow pozitiv. Dacă ai datorii de plătit și creanțe de încasat poți apela la factoring pentru a obține cash în vederea acoperirii cheltuielilor.

Dacă nivelul creanțelor devine din ce în ce mai ridicat, atunci apare un semnal de alarmă deoarece fluxul de numerar este decalat. Astfel, nu ai posibilitatea de a utiliza banii respectivi în activitatea prezentă și nu poți acoperi datoriile.

Dacă nu reușești să renegociezi condițiile pentru recuperarea acelor sume și nici presiunea pe clienți nu dă roade, atunci ești nevoit să apelezi la o firmă specializată în acest sens în schimbul unui comision.

Ce este cesiunea de creanță?

Se referă la acel instrument prin care un creditor încredințează din proprie inițiativă, gratuit sau cu titlu oneros, creanța sa către o altă persoană.

Care sunt participanții la cesiunea de creanță?

Creditorul (cel care trebuie să obțină creanța de la client) se numește creditor cedent, în timp ce persoana care primește creanța se identifică drept cesionar (cel care trebuie să obțină creanța în numele creditorului). Persoana din urmă (cesionarul) devine de asemenea creditor, având obligația de a obține contravaloarea creanței primite de la debitor. Debitorul devine, în urma cesiunii, debitor cedat.

Astfel, părțile contractului sunt cedentul și cesionarul, iar debitorul cedat devine terț.

Care este cadrul legislativ care reglementează cesiunea de creanță?

Cesiunea creanței cade sub acțiunea prevederilor Codului Civil, care o definește ca pe metodă de  înstrăinare a obligațiilor pe baza unui contract.

Ce criterii impune cesiunea de creanță?

Pe lângă aspectele generale impuse de orice tip de contract, cesiunea de creanță impune și următoarele criterii:

• Exceptând salariul, pensia de întreținere și alte creanțe personale, orice creanță poate deveni motiv de cesiune.
• Debitorul este anunțat că prin cesiune, apar în prim plan un nou creditor și clauzele fundamentele aferente.
• Debitorul trebuie să accepte cesiunea printr-un document scris original.

Ce tipuri de cesiuni de creanță există?

Cesiunea de creanță poate fi:

• Cu titlu gratuit – presupune indicații specifice contractului de donație;
• Cu titlu oneros – indicațiile sunt cele implicate de contractul de vânzare-cumpărare, respectiv altă acțiune juridică prin care se realizează înstrăinarea unei creanțe.
• Cesiunea parțială – creanța poate fi cesionată pe părți. Dacă implică o altă prestație, aceasta se cesionează doar dacă obligația poate fi împărțită. În acest caz, valoarea cesiunii nu trebuie să devină mai costisitoare pentru debitor.
• Cesiuni succesive – când cedentul predă aceeași creanță către mai mulți cesionari consecutivi, debitorul scapă de obligativitate achitând în baza cesiunii comunicate prima dată și a acceptului scris cu dată certă.

În ce context apare cesiunea de creanță?

Creanțele pot fi cedate către terți, astfel:

• Cu titlu gratuit, pentru a plăti cheltuielile în momentul în care creanțele nu au atins termenul de plată;
• Cu titlu oneros, în momentul când facturile au excedat termenul de plată sau posibilitățile de a obține respectivele sume sunt deosebit de scăzute.

Ce trebuie să știi despre contractul de cesiune de creanță?

Contractul care se întocmește odată cu realizarea cesiunii, trebuie să conțină următoarele detalii:

• Prețul nominal al creanțelor cesionate;
• Valoarea cesiunii;
• Scadența.

Ce creanțe nu pot fi cesionate?

Nu toate tipurile de creanțe pot fi cedate. Codul Civil prevede că nu pot fi motivul unei cesiuni, creanțele:

• Considerate de lege ca fiind netransmisibile;
• Care implică o altă prestație decât achitarea unei plăți. Totuși, aceasta poate fi predată doar în cazul în care cesiunea nu crește considerabil valoarea obligației.

Ce drepturi se transferă?

Acțiunea de cesiune presupune transferarea către cesionar a:

• tuturor drepturilor cedentului asupra creanței predate;
• drepturilor de garanție și a altor elemente auxiliare creanței respective.

Cedentul nu poate încredința cesionarului, în lipsa acceptului constituitorului, dreptul de posesia asupra bunului ipotecat. În cazul opoziției constituitorului, bunul rămâne în posesia cedentului.

Cine este supus cheltuielilor suplimentare?

Debitorul este lipsit de costurile efectuate între cedent și cesionar, determinate de cesiunea de creanță.

Ce trebuie să știi despre comunicarea și acordul privind cesiunea de creanță?

Debitorul este nevoit să achite cesionarului atunci când:

• Își dă acordul într-un document scris cu scadență certă;
• Primește o notificare scrisă (fizică/electronică), care prezintă identitatea cesionarului, creanței cesionate și solicitarea de plată către debitor din partea cesionarului. În situația unei cesiuni parțiale, se menționează și intervalul cesiunii.

Debitorul se poate elibera de această datorie doar achitând valoarea către cedent. El poate solicita o mărturie scrisă a acestei predări în cazul în care comunicarea este efectuată de cesionar. Plata poate fi întreruptă dacă dovadă întârzie să apară.

În cazul unei acțiuni intentate către debitor, comunicarea cesiunii nu implică plata cheltuielilor judiciare dacă debitorul efectuează plata la prima scadență, ci doar dacă acesta o depășește.

Se poate opune debitorul împotriva cesiunii de creanță?

Situațiile excepționale în care debitorul poate să se apare de acțiunea unei cesiuni de creanțe sunt:

1. atunci când titlul este nul;
2. cele care reies incontestabil din cuprinsul cesiunii;

cele care sunt determinate personal împotriva deținătorului. Totuși, dacă acesta din urmă a câștigat titlul în mod fraudulos față de debitor nu se supune la prevederile 1 și 2.