Publicat pe

Ce trebuie să știi despre cesiunea de creanță?

Uneori, companiile nu reușesc să încaseze la timp creanțele pe care le au de la debitori. Ele sunt nevoite să apeleze la un instrument care poartă denumirea de cesiune de creanță astfel încât să nu afecteze Cash-Flow-ul și performanța afacerii.

În domeniul economic, există numeroși termeni specifici care dacă nu sunt înțeleși de la început, provoacă confuzii și erori care pot afecta succesul unei companii. De aceea, în acest articol, vom vorbi despre cesiunea de creanță și ce implică aceasta.

Ce este creanța?

Înainte de a vorbi despre cesiunea de creanță, este important să clarificăm ce este creanța. Utilizată mai ales în contabilitate, ea este un element de care depinde nivelul cash-flow-ului dintr-o companie. Mai exact, se referă la valoarea de încasat de la clienți sau alte persoane datornice pentru produsele sau serviciile oferite de companie.

Care este utilitatea creanței?

Valoarea creanțelor este consemnată în contabilitate în funcție de facturi și alte documente care indică sumele de plătit către companie. Sumele respective acționează ca estimări privind încasările. Sunt identificate ca estimări întrucât ele nu există realmente în contul bancar sau în casă.

Astfel, ele au scopul de a ilustra existența unor venituri care urmează a fi încasate în vederea acoperirii unor cheltuieli efectuate de companie.

Totodată, trebuie să ai în vedere și nivelul datoriilor. În esență, creanțelele trebuie să fie mai mari decât datoriile astfel încât să ai un cash-flow pozitiv. Dacă ai datorii de plătit și creanțe de încasat poți apela la factoring pentru a obține cash în vederea acoperirii cheltuielilor.

Dacă nivelul creanțelor devine din ce în ce mai ridicat, atunci apare un semnal de alarmă deoarece fluxul de numerar este decalat. Astfel, nu ai posibilitatea de a utiliza banii respectivi în activitatea prezentă și nu poți acoperi datoriile.

Dacă nu reușești să renegociezi condițiile pentru recuperarea acelor sume și nici presiunea pe clienți nu dă roade, atunci ești nevoit să apelezi la o firmă specializată în acest sens în schimbul unui comision.

Ce este cesiunea de creanță?

Se referă la acel instrument prin care un creditor încredințează din proprie inițiativă, gratuit sau cu titlu oneros, creanța sa către o altă persoană.

Care sunt participanții la cesiunea de creanță?

Creditorul (cel care trebuie să obțină creanța de la client) se numește creditor cedent, în timp ce persoana care primește creanța se identifică drept cesionar (cel care trebuie să obțină creanța în numele creditorului). Persoana din urmă (cesionarul) devine de asemenea creditor, având obligația de a obține contravaloarea creanței primite de la debitor. Debitorul devine, în urma cesiunii, debitor cedat.

Astfel, părțile contractului sunt cedentul și cesionarul, iar debitorul cedat devine terț.

Care este cadrul legislativ care reglementează cesiunea de creanță?

Cesiunea creanței cade sub acțiunea prevederilor Codului Civil, care o definește ca pe metodă de  înstrăinare a obligațiilor pe baza unui contract.

Ce criterii impune cesiunea de creanță?

Pe lângă aspectele generale impuse de orice tip de contract, cesiunea de creanță impune și următoarele criterii:

  • Exceptând salariul, pensia de întreținere și alte creanțe personale, orice creanță poate deveni motiv de cesiune.
  • Debitorul este anunțat că prin cesiune, apar în prim plan un nou creditor și clauzele fundamentele aferente.
  • Debitorul trebuie să accepte cesiunea printr-un document scris original.

Ce tipuri de cesiuni de creanță există?

Cesiunea de creanță poate fi:

  • Cu titlu gratuit – presupune indicații specifice contractului de donație;
  • Cu titlu oneros – indicațiile sunt cele implicate de contractul de vânzare-cumpărare, respectiv altă acțiune juridică prin care se realizează înstrăinarea unei creanțe.
  • Cesiunea parțială – creanța poate fi cesionată pe părți. Dacă implică o altă prestație, aceasta se cesionează doar dacă obligația poate fi împărțită. În acest caz, valoarea cesiunii nu trebuie să devină mai costisitoare pentru debitor.
  • Cesiuni succesive – când cedentul predă aceeași creanță către mai mulți cesionari consecutivi, debitorul scapă de obligativitate achitând în baza cesiunii comunicate prima dată și a acceptului scris cu dată certă.

În ce context apare cesiunea de creanță?

Creanțele pot fi cedate către terți, astfel:

  • Cu titlu gratuit, pentru a plăti cheltuielile în momentul în care creanțele nu au atins termenul de plată;
  • Cu titlu oneros, în momentul când facturile au excedat termenul de plată sau posibilitățile de a obține respectivele sume sunt deosebit de scăzute.

Ce trebuie să știi despre contractul de cesiune de creanță?

Contractul care se întocmește odată cu realizarea cesiunii, trebuie să conțină următoarele detalii:

  • Prețul nominal al creanțelor cesionate;
  • Valoarea cesiunii;
  • Scadența.

Ce creanțe nu pot fi cesionate?

Nu toate tipurile de creanțe pot fi cedate. Codul Civil prevede că nu pot fi motivul unei cesiuni, creanțele:

  • Considerate de lege ca fiind netransmisibile;
  • Care implică o altă prestație decât achitarea unei plăți. Totuși, aceasta poate fi predată doar în cazul în care cesiunea nu crește considerabil valoarea obligației.

Ce drepturi se transferă?

Acțiunea de cesiune presupune transferarea către cesionar a:

  • tuturor drepturilor cedentului asupra creanței predate;
  • drepturilor de garanție și a altor elemente auxiliare creanței respective.

Cedentul nu poate încredința cesionarului, în lipsa acceptului constituitorului, dreptul de posesia asupra bunului ipotecat. În cazul opoziției constituitorului, bunul rămâne în posesia cedentului.

Cine este supus cheltuielilor suplimentare?

Debitorul este lipsit de costurile efectuate între cedent și cesionar, determinate de cesiunea de creanță.

Ce trebuie să știi despre comunicarea și acordul privind cesiunea de creanță?

Debitorul este nevoit să achite cesionarului atunci când:

  • Își dă acordul într-un document scris cu scadență certă;
  • Primește o notificare scrisă (fizică/electronică), care prezintă identitatea cesionarului, creanței cesionate și solicitarea de plată către debitor din partea cesionarului. În situația unei cesiuni parțiale, se menționează și intervalul cesiunii.

Debitorul se poate elibera de această datorie doar achitând valoarea către cedent. El poate solicita o mărturie scrisă a acestei predări în cazul în care comunicarea este efectuată de cesionar. Plata poate fi întreruptă dacă dovadă întârzie să apară.

În cazul unei acțiuni intentate către debitor, comunicarea cesiunii nu implică plata cheltuielilor judiciare dacă debitorul efectuează plata la prima scadență, ci doar dacă acesta o depășește.

Se poate opune debitorul împotriva cesiunii de creanță?

Situațiile excepționale în care debitorul poate să se apare de acțiunea unei cesiuni de creanțe sunt:

  1. atunci când titlul este nul;
  2. cele care reies incontestabil din cuprinsul cesiunii;

cele care sunt determinate personal împotriva deținătorului. Totuși, dacă acesta din urmă a câștigat titlul în mod fraudulos față de debitor nu se supune la prevederile 1 și 2.

Publicat pe

Ce trebuie să știi despre activitatea de restructurare a unei companii?

la ce se refera restructurarea unei companii

Există situații în care un business poate avea nevoie de o schimbare care implică o restructurare a activității. Fie că este vorba de o extindere, fie de o reducere a activității, antreprenorii trebuie să ia în considerare:

  • nevoia de a identifica strategiile potrivite de restructurare;
  • disponibilitatea resursele necesare unei schimbări majore.

Piețele pe care afacerile activează se află într-o continuă schimbare, motiv pentru care este necesară luarea în calcul a tuturor opțiunilor de restructurare care garantează păstrarea competitivității. Descoperă, în rândurile următoare, ce înseamnă restructurare, când poate să apară această nevoie și cum poate fi realizată corect.

Ce este activitatea de restructurare a unei companii?

Orice business funcționează după o anumită structură. Aceasta e dezvoltată pentru a stabili modul de desfășurare a activităților în vederea îndeplinirii obiectivelor organizaționale. În momentul în care o companie trece printr-un proces de restructurare, sistemul inițial este reorganizat astfel încât să se îmbunătățească eficiența proceselor operaționale.

Vorbim de o restructurare a afacerii atunci când se intenționează:

  • adăugarea mai multor activități;
  • înființarea unui grup de companii;
  • fuzionarea a două afaceri;
  • în cazul închiderii companiilor dintr-un grup;
  • reducerea activității ori a numărului de angajați.

Ce tipuri de restructurare există?

În genera, există două forme de restructurare a unei companii:

  • Restructurarea financiară – intervine adesea la schimbările din piață sau din mediul legal. De exemplu, o persoană juridică poate alege să-și restructureze sursele de finanțare pentru elimina riscul de creștere a datoriilor în bilanț. Prin urmare, poate alege să se finanțeze prin factoring în detrimentul creditelor tradiționale pentru a obține lichiditățile necesare acoperirii costurilor curente.
  • Restructurarea organizațională – deși apare și din motive financiare, se concentrează mai degrabă pe modificarea structurii companiei (modificarea numărului de angajați, închiderea unei divizii, etc).

Care sunt cauzele care ar putea determina o restructurare a companiei?

Decizia de restructurare poate să apară atunci când:

  • Apar schimbări legislative sau economice care determină reducerea personalului;
  • Se intenționează relocarea afacerii (mutarea locației unui proces de producție sau a unui întreg departament);
  • Au loc schimbări privind managementul (de exemplu, ieșirea la pensie a unui director sau angajarea unui nou manager);
  • Afacerea urmează să-și suspende activitatea sau să modifice modul de funcționare – antreprenorii pot alege să elimine filialele sau diviziile care nu se aliniază la strategia generală. Astfel, se pot economisi resurse financiare menite să sprijine avansarea strategiei de bază, respectiv să maximizeze alte oportunități;
  • Firma este cumpărată de un alt antreprenor;
  • Firma se extinde ca urmare a satisfacerii cererii în creștere sau a obținerii unei note cote de piață;
  • Apare o nevoie urgentă de surse de finanțare;
  • Se dorește o îmbunătățire a profiturilor – dacă firma nu gestionează activele eficient pentru a maximiza profitul, poate avea loc o restructurare pentru ca firma să dezvolte o bază financiară mai solidă;
  • Apar cerințe noi care vizează fluxul de numerar – cesionarea diviziilor cu performanțe neprofitabile sau vânzarea unor active (de exemplu, prin factoring, pentru a compensa o scădere a veniturilor) poate genera un surplus de lichidități necesar pentru acoperirea unor datorii și a echilibra cash-flow-ul.
  • Nivelul de competitivitate scade – această cauză este o oportunitate de a gândi tot – de la elementele care contribuie la calitatea produsului până la serviciile oferite. Toate aceste aspecte pot genera o restructurare în rândul proceselor operaționale.
  • Creșterea stagnează – în momentul în care obținerea unei creșteri pare imposibilă, restructurarea poate ajuta la descoperirea acelor elemente eficiente și acelor resurse care facilitează extinderea afacerii.
  • Nu există reacție – la fel de importante ca valorile financiare, sunt și dinamismul sau capacitatea de răspuns. Deciziile de management și comunicarea ineficientă dintre angajați pot crea dezechilibre în funcționarea unui business. Prin urmare, dacă managerii nu efectuează schimbări la scară largă, iar angajații cu performanță ridicată părăsesc organizația, afacerea va avea nevoie de o restructurare imediată pentru a eficientiza procesele operaționale.
  • Cheltuielile depășesc veniturile – dacă business-ul este constrâns de numerar și cheltuielile cresc de la o lună la alta, nu vei avea cum să achiți la timp furnizorii, creditorii sau alți parteneri. Așadar, este nevoie de o restructurare pentru a identifica cheltuielile inutile și a le reduce pe cele excesive astfel încât să obții profit.

Cum poate fi realizată o restructurare a afacerii?

Obiectivul tuturor antreprenorilor de succes constă în menținerea profitabilității afacerii. Totuși, provocarea actuală implică necesitatea de a recunoaște momentele în care piața sau alți factori impun nevoia de restructurare.

Pentru a elimina instinctul de turmă, inerția, procesele ineficiente în vederea inovării și îmbunătățirii performanței, trebuie să urmezi câțiva pași de bază:

  1. Evaluarea structurii actuale – această etapă contribuie la identificarea clară a problemelor, precum și a elementelor care obțin performanță ridicată. 
  2. Elaborarea unui plan de restructurare – un plan, care ghidează implementarea măsurilor de restructurare, garantează succesul acestei direcții. Luând în considerare constrângerile legale și economice, precum și resursele disponibile, restructurarea va permite eficientizarea afacerii. Prin urmare, este necesar:
  • să se creeze obiective smart;
  • să se identifice instrumentele de management de proiect;
  • să se estimeze costurile;
  • să se creeze un buget;
  • să se stabilească echipele.

3. Comunicarea intenției de restructurare – depinzând de sprijinul tuturor părților din organizație, intenția de restructurare trebuie comunicată transparent. Astfel, se evită incertitudinea și se reduce opoziția.

4. Testarea restructurării la scară mai mică – înainte de a aplica restructurarea la nivelul întregii organizații, se recomandă să o implementezi într-o parte mai mica a acesteia pentru a evita greșelile costisitoare. Această simulare contribuie la adaptarea planului real și la prevenirea unor eventuale probleme.

5. Implementarea efectivă a noi structuri – în această etapă, este esențial să te asiguri că echipa înțelege rolul acestor schimbări. Totodată, se recomandă ca această restructurare să fie flexibilă astfel încât să permită ajustări de maximizare a eficacității.

Publicat pe

Diversificarea portofoliului de produse/ servicii – o premisă în extinderea unei afaceri

diversificarea

Diversificarea presupune creșterea portofoliului de produse/ servicii, reorientarea piețelor de vânzare și introducerea inovației în modelul de producție în vederea dezvoltării afacerii și obținerii performanțelor dorite.

Este prioritar ca firmele să monitorizeze în permanență tendințele actuale ale pieței și succesul produselor și serviciilor furnizate pentru a avea certitudinea că acestea sunt relevante și profitabile. 

În momentul în care companiile identifică oportunitatea de a-și schimba liniile de produse/servicii, ele se angajează într-un proces cunoscut ca diversificarea producției. Prin intermediul acesteia, firmele își propun să intre pe zone noi de piață, sporind vizibilitatea identității lor.

Sintetizând, diversificarea produselor și serviciilor reprezintă o strategie de afaceri pe care companiile o implementează cu scopul de a-și extinde business-urile.

De ce este necesară diversificarea portofoliului de produse/ servicii în contextul actual?

În mediul actual de business, companiile întâmpină dificultăți în menținerea pasului generat de cerințele care domină piața. Acest lucru este cauzat de lipsa adaptării proceselor sau modelelor de producție la particularitățile noi ale cadrului de afaceri. 

Ținând cont că modelul de consum al oamenilor a suferit transformări, firmele trebuie să-și reconfigureze portofoliul de produse/servicii pentru a se menține stabile pe piață. Cu alte cuvinte, alinierea gamei oferite la necesitățile și dorințele noi ale consumatorilor este o prioritate pentru business-uri.

Antreprenorii care nu iau în considerare acest aspect important și nu abordează noi strategii în acest sens vor deveni vulnerabili pe piața în care activează.

Din acest motiv, diversificarea acestui portofoliu este una dintre metodele pe care firmele o utilizează în vederea extinderii aplicabilității produselor/serviciilor furnizate. Pentru unele firme, diversificarea presupune:

  • adăugarea unui nou element la o linie existentă de produse;
  • creșterea disponibilității produselor existente pentru a ajunge pe noi piețe;
  • lansări de noi linii de produse/servicii.

Care sunt motivele ce stau la baza deciziei de diversificare a portofoliului de produse/ servicii?

Această strategie de creștere a rentabilității generale și a profitabilității unei linii de produse este utilizată de companii din mai multe motive:

  • Noi tendințe și tehnologii – este posibil ca  pe fondul evoluției tehnologice, produsele companiei să fie depășite. Astfel, prin diversificare, companiile pot adapta produsele existente în baza noilor tehnologii moderne;
  • Descoperiri în cercetare și dezvoltare – când firmele investesc în departamentul de cercetare/dezvoltare, de cele mai multe ori descoperă potențialul de a dezvolta și vinde produse noi legate de piața lor actuală. Prin urmare, identificarea acestui potențial de expansiune poate stimula companiile să-și diversifice portofoliul;
  • Evitarea supraspecializării – în unele situații, firmele introduc și dezvoltă produse noi pentru a împiedica supraspecializarea pe o anumită piață. În acest context, diversificarea poate contribui la dezvoltarea segmentului de clienți;
  • Modificări de consum – schimbările sociale pot afecta comportamentul și cererea consumatorilor. Spre exemplu, dacă societatea a devenit preocupată de sustenabilitatea mediului, în mod cert apar noi piețe pentru produsele eco, rezultate în urma unui proces ecologic. Practic, firmele pot utiliza diversificarea produselor ca strategie de adaptare la astfel de modificări ale consumatorilor;
  • Dorința de extindere – companiile care comercializează produse pe piețe de profil urmăresc să își dezvolte liniile de produse în vederea atragerii de noi clienți sau pentru a-i menține pe cei existenți.

Ce avantaje oferă diversificarea portofoliului de produse/servicii pentru o companie?

Diversificarea portofoliului de produse/servicii aduce multiple avantaje pentru companii. Printre cele mai importante menționăm:

  • Creșterea vânzărilor, constatându-se efecte pozitive la nivelul profitabilității;
  • Extinderea segmentului de clienți prin oferirea de varietate;
  • Obținerea accesului la un potențial mai mare de piață;
  • Diminuarea riscului financiar (dacă o piață eșuează, succesul pe altele va scade impactul eșecului);
  • Alinierea la cerințele actuale ale consumatorilor;
  • Dobândirea unui avantaj competitiv față de concurenți;
  • Îmbunătățește vizibilitatea brandului și interesul consumatorilor (consumatorii își amintesc mărcile care oferă o mai mare varietate în cadrul portofoliului de produse și servicii furnizate);
  • Garantarea stabilității și protecției pe fondul consolidării mărcii pe piața de nișă;
  • Contribuie la investiții multiple, ceea ce ajută la absorbția pierderilor suferite de orice altă investiție.

În contextul unui nivel redus de lichiditate cum poate o companie să asigure diversificarea portofoliului de produse/servicii?

În situația în care companiile nu dispun de suficiente fonduri, una dintre soluțiile sigure și rapide constă în apelarea la serviciile de factoring. Acest serviciu financiar reprezintă de fapt o sursă de finanțare flexibilă, compania obținând numeroase avantaje. Printre cele mai importante menționăm:

  • Acces rapid la resurse financiare;
  • Îmbunătățirea cash-flow-ului și folosirea sigură a finanțelor pentru a crește segmentul de clienți;
  • Protejează business-ul de riscuri, eliminând blocajele financiare;
  • Verificarea bonității clienților;
  • Administrarea rațională a creanțelor etc.

Foarte multe firme ce activează în sectorul retail optează pentru factoring în vederea stabilității afacerii lor, având acces instant la numerar.

Concluzii

Decizia de a diversifica portofoliului de produse/servicii ar trebui cercetată amănunțit în prealabil pentru a avea certitudinea că această strategie va avea succes pe termen lung. În contextul schimbărilor economice constante, diversificarea portofoliului oferă stabilitate, business-urile devenind mult mai competitive.

Publicat pe

Ce datorii poate avea o afacere și cum pot fi acestea minimizate?

Atunci când ai o afacere, trebuie să gestionezi numeroase aspecte: obiective, strategii, angajați și inclusiv datorii. Chiar dacă datoriile apar inevitabil, uneori acestea pot genera presiuni dacă nu se află sub control.

Acest fenomen poate descuraja antreprenorii, dacă afacerea se îndatorează prea mult. Pentru a ține sub control aceste datorii, află care sunt principalele tipuri de datorii și care sunt soluțiile prin care se pot minimiza.

Datorii – ce sunt?

Datoriile sunt obligații ale companiei, care decurg din evenimente trecute, în urma căruia s-a obținut un beneficiu economic. De asemenea, decontarea datoriei implică un consum de resurse (plata de numerar, transfer de alte active sau transformarea unei datorii într-o alta).

Datorii – ce tipuri există?

Bilanțul unei companii poate include următoarele tipuri de datorii:

  • Credite bancare – sunt forme de finanțare pe termen scurt, mediu și lung oferite de instituțiile bancare (adesea presupun dobânzi și garanții).
  • Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni – se referă la fondurile obținute din vânzarea de titluri de credit negociabile, pentru care apare obligația de a achita rate și dobânzi scadente.
  • Datorii comerciale – apar în urma desfășurării unei relații contractuale cu diverși parteneri pentru materiile prime, mărfurile achiziționate și serviciile primite.
  • Datorii fiscale, salariale și sociale – includ taxe și impozite, salarii și alte drepturi asimilate angajaților, contribuții sociale/ la fondul de șomaj/ asigurări sociale de sănătate.
  • Datorii către asociați care privesc operațiuni de capital – sunt obligații de plată față de asociați/ acționari pentru dividende de plată, datorii în cadrul grupului sau capital de rambursat.
  • Alte tipuri de datorii, de exemplu clienții-creditori – obligații de plată pentru clienții care au plătit în avans pentru produsele și/ sau serviciile care urmează să le ofere.

Datorii – cum pot fi minimizate?

Primul pas în direcția minimizării datoriilor constă în realizarea unui audit a tuturor tipurilor de datorii. În această etapă, se analizează critic capacitatea de îndatorare. Cu alte cuvinte, se observă dacă:

  • ești dispus să-ți asumi mai multe datorii;
  • datoria actuală este rezultatul unor cheltuieli trecute care nu vor mai apărea.

În plus, identificarea cauzei care a determinat apariția unei datorii contribuie la găsirea soluției potrivite.

Apoi, trebuie să acorzi atenție acelor datorii care sunt mai urgente. În caz de neplată, acestea pot afecta funcționarea normală a afacerii. Printre acestea se numără: furnizorii, plățile ipotecare, chirie, împrumuturi bancare ș.a.

Indiferent de nivelul datoriilor, antreprenorii au responsabilitatea de a menține comunicarea transparentă cu creditorii săi. Recomandat este să le explice acestora situația în care se află afacerea și că sunt în procesul de a găsi soluțiile optime pentru a o rezolva. În unele cazuri, există șansa ca și aceștia să ofere anumite sfaturi care ar putea să-l scoată pe antreprenor din dificultăți (de exemplu, găsirea de comun acord a unei opțiuni de plată într-un anumit interval de timp).

Comunicarea este importantă și atunci când vine vorba de încasarea creanțelor. În cazul în care clienții nu își plătesc facturile la timp, apelează-i telefonic pentru le readuce aminte. Nu știi niciodată ce s-ar fi putut întâmpla și, uneori, un simplu apel telefonic poate clarifica o situație.

Diminuarea vânzărilor poate fi o cauză pentru care firma nu reușește să obțină venituri suficiente, necesare pentru acoperirea cheltuielilor. De aceea, aruncă o privire atentă la inventarul tău pentru a determina ce se vinde și ce nu. Poți opta pentru întreruperea vânzării produselor neprofitabile sau depășite. De asemenea, ai posibilitatea de a le vinde la un preț redus pentru a genera venituri. În plus, elimini riscul de a crește stocurile și implicit costurile cu depozitarea/ chiria.

Acordă atenție fluxului de numerar și surselor de finanțare

Un alt mod de a minimiza datoriile constă în îmbunătățirea fluxului de numerar. Acesta poate fi echilibrat prin următoarele căi:

  • Diminuarea costurilor inutile;
  • Renegocierea creditului de la furnizori;
  • Încasarea la timp a facturilor emise către clienți – în caz contrar, companiile au la dispoziție posibilitatea de a apela la factoring. Prin acest serviciu, se pot vinde facturile emise către clienți pentru a obține rapid și eficient numerarul necesar achitării costurilor curente.

Pentru a acoperi datoriile, se recomandă identificarea acelor surse flexibile de finanțare. În cazul în care există facturi încă neplătite de clienți, atunci acestea pot fi valorificate prin factoring. Spre deosebire de creditele tradiționale, acest serviciu nu presupune returnarea resurselor financiare obținute după un anumit interval de timp. În plus, obținerea banilor de la clienți cade în responsabilitatea firmei de factoring.

Alte surse de finanțare constau în lichidarea unor active sau căutarea unui nou investitor. Totuși, aceste surse de finanțare implică anumite riscuri, motiv pentru care soluțiile trebuie analizate cu grijă.

Concluzii

Succesul multor companii depinde de capacitatea acestora de a gestiona eficient cash-flow-ul. Dezvoltarea unor procese operaționale bine structurate, identificarea surselor de finanțare sustenabile și gestionarea eficientă a datoriilor pot contribui la obținerea echilibrului financiar, prevenind totodată apariția unor datorii neperformante. În plus, printr-un management optim al datoriilor, companiile pot minimiza costurile, facilitând creșterea performanțelor de business.

Publicat pe

Care sunt principalii indicatori KPI?

tot ce trebuie sa stii despre kpi

În mediul economic actual, calcularea și interpretarea unor indicatori KPI joacă un rol esențial în evaluarea performanței și optimizarea unui business. Evoluând de la indicatorii financiari și contabili, sistemul de măsurare bazat pe indicatori KPI surprinde îndeplinirea obiectivelor stabilite anterior. 

De aceea, alegerea unor indicatori KPI potriviți este primordială pentru estimarea și consolidarea succesului afacerii. Descoperă în acest articol ce sunt indicatorii KPI, la ce sunt utili și care sunt principalii indicatori utilizați de companii.

Ce sunt indicatorii KPI?

KPI sau indicatorii cheie de performanță sunt obiective cuantificabile care au scopul de a măsura potențialul de succes al unei afaceri. Interpretarea rezultatelor acestor indicatori contribuie la descoperirea acelor componente care sunt benefice pentru progresul companiei sau a acelor procese operaționale care necesită optimizare.

Regăsindu-se și sub denumirea de KSI (indicatori cheie de succes), KPI se pot aplica pentru a măsura performanța în orice departament al companiei, de la departamentul financiar la cel de resurse umane și chiar marketing.

Ce rol joacă indicatorii KPI?

Pentru a-și menține competitivitatea, antreprenorii trebuie să își gestioneze eficient orice zonă a afacerii lor (creanțe, cheltuieli, resursele umane, operațiunile, relația cu furnizorii, fluxul de numerar, etc). Astfel, KPI devin un instrument pentru înțelegerea unor fenomene, ajustarea activităților și controlul operațiunilor din departamentele companiei. Prin KPI, specialiștii pot exprima succesul prin cifre.

Pe lângă funcția de control, indicatorii cheie de performanță se mai remarcă și prin:

  • Funcția de dezvoltare și îndrumare, prin prisma faptului că reprezintă un punct de pornire pentru stabilirea și implementarea strategiilor în diverse departamente ale firmei;
  • Funcția de motivare, pe fondul ambiției de a îndeplini anumite obiective și a motivării părților interesate să contribuie la îndeplinirea obiectivelor la cel mai înalt nivel.

Deoarece acești indicatori au o natură statică și sunt caracterizați de o semnificație profundă în momentul comparării, ei elimină emoția care ar putea să afecteze obiectivitatea interpretării rezultatului.

De asemenea, KPI-urile au rolul de a monitoriza elementele vitale ale sănătății companiei și progresul acestora în timp. Totodată, aceștia pot ajuta la identificarea unor previziuni care ar influența activitatea desfășurată și care ar fi necesare pentru crearea unui plan eficient. În plus față de rezolvarea unor potențiale probleme, calcularea indicatorilor KPI este necesară pentru a aborda oportunități de dezvoltare. Cu informațiile potrivite, generate de măsurarea KPI-urilor, antreprenorii pot:

  • valida un nou model de afaceri;
  • evalua succesul unui produs care urmează a fi lansat.

Care sunt caracteristicile unui KPI bun?

Capacitatea de a monitoriza progresul într-un mod obiectiv depinde de calitatea indicatorilor KPI. Astfel, acești indicatori trebuie să fie:

  • Specifici, pentru a oferi o descriere detaliată, simplă și clară a ceea ce se dorește a fi realizat;
  • Măsurabili, pentru a oferi o definiție exactă/ numerică a succesului;
  • Realizabili, pentru a stabili așteptări realiste în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite;
  • Relevanți, pentru a se alinia obiectivelor departamentului, respectiv obiectivelor mai ample de business.
  • Limitați în timp, pentru a evalua progresul într-o perioadă de timp ambițioasă, dar realizabilă.

De asemenea, se impune evaluarea periodică a KPI-urilor pentru a ști că respectivii indicatori au rămas cei potriviți pentru îndeplinirea obiectivelor. Există posibilitatea ca aceștia să necesite ajustări la anumite intervale de timp.

Care sunt principalii indicatori KPI folosiți de companii?

Lista de KPI-uri include foarte mulți indicatori, însă printre cei mai importanți, se numără:

1. Profitul 

Este unul dintre cei mai importanți indicatori de performanță ai afacerii. Analiza marjei de profit brute și nete este necesară pentru a înțelege mai bine nivelul de succes pe care îl are compania în generarea unui randament superior. 

  • Marja de profit brut = Profit brut/Venituri totale x 100
  • Marja de profit net = Venit net / Venituri totale x 100

2. Rentabilitatea investiției

Acest indicator măsoară probabilitatea de a obține un profit dintr-o investiție.

  • ROI = (Valoarea curentă a investiției – Costul investiției) / Costul investiției

3. Fluxul de numerar operațional

Măsoară numerarul disponibil al afacerii ca rezultat al operațiunilor sale. Dacă rezultatul este pozitiv, atunci business-ul dispune de numerar suficient pentru a crește numărul operațiunilor. Dacă vorbim de o valoare negativă, acest lucru sugerează nevoia de finanțare pentru a susține procesele curente. În acest caz, companiile pot opta pentru factoring sau alte surse de finanțare.

  • Fluxul de numerar din exploatare = Venit din exploatare + Amortizare – Impozite + Modificarea capitalului de lucru

4. Durata de încasare a creanțelor

Se referă la timpul în care o companie urmează să fie plătită după facturare.

  • DSO = (valoare creanțe cu plata la termen / vânzări totale) x numărul de zile

5. Cota de piață

Este acel procent din vânzările totale ale unei industrii sau ale unei piețe, obținut de o anumită firmă într-un anumit interval de timp. Acest indicator oferă o imagine generală a vânzărilor unei companii în raport cu piața și concurenții săi.

  • Cota de piață = vânzări totale companie/ vânzări totale industrie x 100

6. Valoarea duratei de viață a clientului

Oferă o privire asupra valorii pe care compania o obține dintr-o relație pe termen lung cu clienții.

  • Valoarea duratei de viață a clientului = (Valoarea clientului x Durata medie de viață a clientului), unde Valoarea clientului = Valoarea medie a achiziției * Numărul mediu de achiziții

7. Rata de defecte

Indică procentul de produse care nu au îndeplinit obiectivele de calitate, care este utilizat pentru a evalua procedurile, serviciile și produsele pe care compania le realizează.

  • RD = numărul total de defecte / numărul total de unități testate x 100

8. Rata de rotație a angajaților

Surprinde numărul de angajați care au plecat din companie într-un anumit interval de timp. Acest KPI include demisiile, disponibilizările, pensionările, transferurile de locație sau chiar decesele.

  • ETR = numărul de angajați care au părăsit firma / numărul mediu de angajați x 100
Publicat pe

DSO: ce este și ce rol are în îmbunătățirea cash-flow-ului?

indicator dso

În mediul economic actual, caracterizat de o puternică incertitudine, gestionarea fluxului de numerar este mai importantă ca oricând, motiv pentru care cunoașterea unor indicatori precum DSO joacă un rol primordial în succesul unei companii. Pe de altă parte, gestionarea eficientă a cash-flow-ului oferă companiilor oportunitatea de a avea mai mult control asupra afacerii și asupra sănătății financiare a acesteia. 

De aceea, antreprenorii trebuie să acorde atenție indicatorului DSO (Days Sales Outstanding) mai ales dacă realizează frecvent vânzări de produse sau prestări de servicii cu plata la termen. DSO este, printre alte aspecte, un semn al disponibilității numerarului necesar pentru a plăti datorii, pentru a investi sau pentru a oferi protecție în perioadele dificile din punct de vedere economic.

Ce este DSO?

Mai puțin cunoscut, DSO este un indicator financiar pentru durata de încasare a creanțelor sau timpul necesar în care o companie urmează să fie plătită după facturare. 

Cum se calculează DSO?

Days Sales Outstanding se calculează astfel:

DSO = (valoare creanțe cu plata la termen / vânzări totale) x numărul de zile

Cum poate fi indicatorul DSO?

DSO trebuie interpretat cu atenție, întrucât semnificația valorii depinde de mai mulți factori.

Dacă valoarea indicatorului DSO este ridicată, atunci acest lucru ar putea să indice un management precar al facturilor sau condiții de plată dificile care presupun imposibilitatea clienților de a-și achita facturile la timp. De aceea, este necesară luarea în considerare a:

  • evalurării politicilor de plată la termen;
  • tipologiei de clienți cărora le acordați o astfel de opțiune de plată.

Tendința de creștere a DSO este legată de faptul că mai mult numerar este blocat în creanțele restante, ceea ce ar indica apropierea unei crize de numerar.

O valoare ridicată a acestui indicator ar putea sugera condițiile dinamice ale pieței. Ar putea indica și o gestionare eficientă a vânzărilor cu plata la termen. În acest sens, există capacitatea de a oferi clienților termene lungi de plată. 

Pe de altă parte, un DSO scăzut sugerează că firmei îi ia un timp rezonabil pentru a primi banii de la clienți.

Astfel, afacerile trebuie să își mențină conturile de încasat (creanțele) la un nivel cât mai mic. Pentru a înțelege mai multe despre creanțe, este necesar să se determine timpul aferent colectării unei creanțe restante.

Ce înseamnă creanțe restante?

Creanțele restante se referă la suma de bani pe care un client o datorează unei companii pentru produsele vândute sau serviciile prestate, la care acceptă plata la scadență. Din moment ce conturile de încasat vor fi transformate în numerar, acestea reprezintă un activ pe termen scurt în bilanț.

Care este rolul DSO?

Acest indicator îi ajută contribuie la înțelegerea numărului mediu de zile necesare pentru încasarea facturilor emise. În plus, DSO mai reflectă:

  • Satisfacția și solvabilitatea clienților;
  • Eficacitatea angajaților care se ocupă de încasarea clienților, fenomen care poate influența profitabilitatea afacerii.

De asemenea, evaluarea indicatorului DSO permite găsirea problemelor din procesul de încasare a creanțelor, estimarea fluxului de numerar și identificarea tendințelor care privesc fluxul de numerar.

DSO este doar unul dintre cei mai importanți indicatori când vine vorba de analizarea performanței business-ului. Astfel, pentru a înțelege pe deplin starea afacerii tale este necesar să acorzi atenție tuturor rapoartelor financiare, precum și altor indicatori KPI.

Ce provocări implică calcularea indicatorului DSO?

DSO oferă o imagine generală asupra sănătății financiare a unei afaceri. Totuși, există câteva aspecte pentru care acest indicator nu reflectă eficiența și profitabilitatea afacerii. Printre cei mai importanți factori, enumerăm:

  • Sezonalitatea – DSO este un indicator liniar, ceea ce înseamnă că rezultatul său va avea loc, într-un anumit interval de timp, la o frecvență similară probabilității sale conform legii mediilor. Pe de altă parte, în industriile sezoniere, se recomandă compararea lunilor sau trimestrelor anului anterior cu cele ale anului curent. Astfel, se pot face față scăderilor/ creșterilor de numerar.
  • Complexitatea vânzărilor – complexitatea ofertelor de vânzări, tipurile de promoții și opțiunea de plată la termene extinse influențează nivelul veniturilor brute. Totuși, condițiile de plată complexe sau numărul de clienți, caracterizați de o bonitate scăzută, apărute din cauza unei promoții pot influența negativ imaginea reală a ceea ce se întâmplă cu business-ul.

Cu toate acestea, provocările pot fi depășite utilizând anumite calcule de ajustări. De aceea, DSO rămâne un indicator important în analiza financiară.

Cum poate fi DSO îmbunătățit?

Pentru a diminua valoarea indicatorului DSO, există câteva strategii pe care merită să le iei în calcul:

  1. Automatizează procesul de notificare a clienților – amintește-le clienților, prin programe automatizate, când este timpul să-ți achite facturile emise pentru produsele vândute sau serviciile prestate. De asemenea, le poți furniza o imagine cu toate facturile actuale și anterioare, permițându-le să vizualizeze suma datorată și scadența. În acest fel, economisești timp și păstrezi relațiile cu clienții, evitând apelurile de colectare care ar putea stârni conflicte.
  2. Implementează soluții digitale de plată – punând la dispoziție opțiunea de a plăti online, nu mai este necesar să aștepți sosirea cecurilor, eliminându-se problema blocării numerarului în conturi de încasat.
  3. Apelează la soluții de încasare a creanțelor, prietenoase cu clienții – prin serviciul de factoring, companiile au oportunitatea de a-și încasa la timp facturile emise fără a mai depinde de clienți. Astfel, agenții economici pot să-și achite la rândul lor propriile datorii (de exemplu, cele față de furnizori), îmbunătățind indicatorul DSO. Aceștia nu vor mai fi nevoiți să-și constrângă clienții să plătească mai repede. Astfel, li se oferă posibilitatea de a achita la o dată mult mai îndepărtată.
Publicat pe

Cum te poate ajuta factoringul în dezvoltarea afacerii

factoring

Finanțarea prin factoring s-a dovedit a fi soluția sigură și eficientă la care au apelat numeroase companii, în special în timpul crizei produse de pandemia de Covid-19. Comparativ cu alte forme de creditare, factoringul le-a oferit firmelor acel avantaj ce le-a asigurat nu doar o stabilitate financiară, ci și o bază către determinarea unor noi obiective de dezvoltare.

Foarte mulți antreprenori au apelat la serviciile de factoring pentru a împiedica o potențială creștere a riscului de neîncasare sau chiar de a ajunge în insolvență. 

În contextul în care efectele pandemiei au generat întreruperi ale producției, deficiențe în comerț și o creștere rapidă a datoriilor, antreprenorii și-au garantat stabilitatea afacerii prin accesarea serviciilor de factoring, aceștia beneficiind de multiple avantaje ce le-au sporit șansele de succes.

Descoperă în rândurile următoarele mai multe informații despre beneficiile factoringului în contextul dezvoltării business-urilor.

Factoringul – Un motor de creștere pentru afacerile românești

Factoringul reprezintă soluția de finanțare prin intermediul căreia companiile reușesc să își depășească deficiențele de lichiditate, îmbunătățind competitivitatea acestora. Serviciile de factoring au avut o contribuție definitorie în supraviețuirea multor afaceri românești. Aceste servicii au asigurat soluționarea problemelor legate cash-flow și respectarea angajamentelor față de partenerii lor.

În momentul de față, mediul de afaceri se menține incert, acest lucru fiind generat de:

  • Dezechilibre determinate de pandemie;
  • Criza energetică, îngreunată și de conflictul actual din Ucraina;
  • Nivelul ridicat al inflației etc.

Toți acești factori au afectat mediul de business, companiile neputând estima cu exactitate consecințele reale pe termen mediu și lung asupra activității lor. Până în prezent, mediul economic nu a fost unul avantajos pentru IMM-uri. Însă, au existat oportunități prin care numeroase business-uri au reușit să se adapteze, factoringul fiind una dintre soluții.

Prin urmare, factoringul rămâne una dintre soluțiile care aduc business-urilor românești acea contribuție permanentă de echilibru, predictibilitate și disponibilitate promptă a fondurilor bănești.

Ce efecte determină factoringul în dezvoltarea unui business?

Dezvoltarea unui business implică strategii viabile care să asigure o reușită continuă. Indiferent de etapa în care se află o afacere, există nevoia permanentă de finanțare pentru a crea premisa unei dezvoltări echilibrate a tuturor proceselor interne ale companiei.

Cu certitudine, dezvoltarea unui business nu este un proces ușor deoarece implică o educație financiară solidă și o expertiză în ceea ce privește gestionarea rațională a riscurilor. 

Din acest motiv, evoluția unei afaceri trebuie efectuată cu prudență, având la dispoziție soluții și instrumente moderne menite să garanteze o rezistență în fața riscurilor și provocărilor ce pot să apară în mediul actual de business.

O soluție sigură ce susține considerabil dezvoltarea afacerii este factoringul. Acest serviciu financiar este menit să garanteze o creștere rapidă a fluxului de numerar, protejând afacerea de riscuri. Cu alte cuvinte, obiectivul principal al finanțării este atins atunci când firma obține un excedent de trezorerie sau o diminuare a deficitului de numerar. 

În mod cert, implementarea unui management financiar eficient și adaptat condițiilor actuale ale mediului urmărește garantarea unui cash-flow pozitiv, care să permită funcționarea optimă a activității.

Instant Factoring pune la dispoziția antreprenorilor acest serviciu financiar modern, ce are rolul de a controla rațional și eficient încasarea creanțelor. În plus, aceștia au certitudinea unei protecții privind posibilele riscuri de neplată. Această companie este apreciată pentru sprijinul constant acordat afacerilor mici și mijlocii prin furnizarea unor soluții rapide de finanțare.

Cum contribuie factoringul la evoluția afacerii?

Printre principalele efecte pe care le furnizează factoringul în contextul evoluției unui business menționăm:

  • Este garantată alimentarea fondurilor companiei, facilitând astfel efectuarea unor investiții la un moment oportun;
  • Îmbunătățește planul financiar, permițând realizarea unor scenarii financiare și planuri de extindere a afacerii;
  • Eficientizarea proceselor interne, firma reușind să monitorizeze eficient fiecare operațiune, identificând astfel puncte ce pot fi corectate;
  • Contribuie la recunoașterea bonității clienților, compania beneficiind de siguranță în fața unor riscuri de neplată;
  • Îmbunătățește semnificativ relația cu partenerii companiei, beneficiind astfel de anumite oportunități care conduc la creșterea business-ului;
  • Oferă servicii complementare ce ajută compania să gestioneze corespunzător creanțele și să anticipeze posibile riscuri financiare;
  • Impulsionează creșterea vânzărilor și a segmentului de clienți;
  • Contribuie la dezvoltarea pe alte ramuri de activitate atât pe piața națională, cât și în cea internațională;
  • Crearea unor produse/ servicii noi în vederea creșterii portofoliului.

Concluzii

Serviciile de factoring sunt concepute în vederea soluționării rapide a problemelor de lichiditate cu care se confruntă companiile. În mediul actual de business, companiile au nevoie de surse de finanțare moderne și eficiente, care să le îmbunătățească perspectivele de creștere a afacerilor.

Astăzi, factoringul a devenit soluția financiară ce asigură capitalul necesar pentru o desfășurare optimă a proceselor operaționale ale companiilor. Numeroși antreprenori apelează la această formă de finanțare datorită avantajelor conferite, care împreună, conduc la o dezvoltare echilibrată a afacerilor.

Publicat pe

Rolul unui audit financiar in evolutia afacerilor

audit financiar

Efectuarea unui audit financiar are o contribuție semnificativă în progresul unei business, adăugând un plus valoare întregii activități desfășurate. Cu certitudine te ajuta sa identifici punctele slabe ale operațiunilor tale interne și să-ți îmbunătățești tranzacțiile financiare.

Informațiile obținute în urma acestui audit stau la baza deciziilor referitoare la dezvoltarea corectă și echilibrată a planului financiar. Cu alte cuvinte, auditul financiar reprezintă pilonul principal în adoptarea unor strategii de business de către departamentul de management. 

O afacere care prezintă o sănătate financiară optimă va putea să își gestioneze eficient activitățile și va avea garanția că tranzacțiile efectuate își ating obiectivele de dezvoltare stabilite.

Descoperă în acest articol mai multe informații utile despre implicațiile auditului financiar asupra procesului de creștere a unei afaceri.

Ce urmărește auditul financiar?

Auditul financiar presupune o evaluare a datelor financiare ale unei companii în raport cu reglementările în vigoare pentru a obține un raport. În esență, scopul său este de a dobândi o imagine asupra conformității situațiilor financiare cu principiile contabile aplicabile. 

Pentru un antreprenor, auditul financiar nu reprezintă doar accesul la date privind fiabilitatea rezultatelor financiare ale afacerii și alinierea la legislația fiscală. Acesta are o mare importanță în asimilarea unor informații care privesc:

  • Poziționarea companiei în procesul său de dezvoltare (creștere, stabilitate etc.);
  • Structura fondurilor destinate proceselor operaționale ale firmei;
  • Riscurile sau incertitudinile cu care se poate întâlni firma;
  • Poziția companiei în domeniul în care activează, în raport cu competitorii săi.

Astfel de informații stau la baza diferitelor tranzacții care modelează peisajul financiar în care se află compania.

Practic, auditul de mediu te poate ajuta să descoperi activitățile ce trebuie îmbunătățite. Indiferent dacă acestea sunt dintr-o perspectivă operațională, procedurală sau contabilă, un audit financiar poate stabili dacă strategiile și măsurile implementate la nivelul proceselor operaționale au fost cele potrivite. Dacă există un proces ineficient care afectează potențialul de creștere al companiei, auditul financiar cu siguranță îl poate identifica. 

Ce beneficii aduce auditul financiar unui business?

Realizarea unui audit financiar va oferi un rezumat al tuturor activităților companiei, fiind de mare ajutor conducerii în detectarea eventualelor erori în registrele contabile. În multe situații, un astfel de audit dezvăluie nereguli greu de identificat prin alte metode. 

Analizând aceste aspecte, antreprenorul va putea stabili dacă strategia financiară a companiei este aplicată corect și eficient. 

În eventualitatea în care realitatea nu corespunde cu planul financiar implementat, atunci trebuie identificate punctele slabe sau activitățile ce necesită măsuri de îmbunătățire. Ca rezultat, planificarea fondurilor și mișcarea numerarului în cadrul unei afaceri devin mult mai ușor de gestionat.

Printre principalele beneficii pe care un audit financiar le aduce unui business menționăm:

  • Susține dezvoltarea educației financiare și integrarea unor concepte noi ale managementului financiar în gestionarea eficientă a cash-flow-ului;
  • Obține un nivel înalt de eficiență și eficacitate în ceea ce privește administrarea operațiunilor interne ale firmei;
  • Garantează o raportare financiară în conformitate cu reglementările și procedurile contabile în vigoare;
  • Contribuie la siguranța activelor și la diminuarea riscului de fraudă sau de sustragere fonduri;
  • Îmbunătățirea imaginii și a credibilității rapoartelor financiare în fața partenerilor de business și a instituțiilor financiare;
  • Identificarea cauzelor de risc, acțiune necesară în evaluarea obiectivă a riscurilor cu care se poate întâlni compania;
  • Crearea unei politici de prevenire sau a unui plan de acțiune în cazul anticipării unor riscuri ce pot influența bunul mers al operațiunilor;
  • Îmbunătățirea cadrul de monitorizare internă a proceselor operaționale desfășurate.

Sintetizând informațiile prezentate mai sus, auditul reprezintă o imagine obiectivă a sănătății financiare a unei companii, fiind importantă în stabilirea unei strategii de business care urmărește creșterea unei afaceri. 

Auditul financiar are implicații la nivelul bonității companiilor

Pentru ca firma să obțină parteneriate de succes, auditul are o influență asupra procesului de consolidare a credibilității financiare. Cu alte cuvinte, putem spune că acesta are implicații și la nivelul relațiilor cu partenerii de afaceri.

Auditul financiar facilitează accesul la oportunități de dezvoltare pe fondul credibilității unei companii. Spre exemplu, numeroase instituții financiare acordă atenție eligibilității firmelor care apelează la finanțare. În acest caz, auditul financiar are o contribuție și asupra creșterii accesului la mai multe surse de finanțare (investitori, fonduri nerambursabile, bănci etc.).

În prezent, o sursa de finanțare eficientă la care multe companii apelează este factoringul. Acesta nu doar asigură un flux constant de numerar necesar în derularea activității, ci și are implicații la nivelul relațiilor companiei cu partenerii săi. În esență, serviciul de factoring contribuie pozitiv la obținerea performanțelor financiare ale unei firme și la susținerea relațiilor sale de afaceri.

Concluzii

În prezent, auditul financiar nu mai este privit ca o obligație, acesta devenind o necesitate, mai precis un punct de plecare în procesul de evoluție al unui business. Pentru o companie, acesta reprezintă modalitatea perfectă de a obține mai mult control asupra situației sale financiare. 

Publicat pe

Cum sunt gestionate crizele în lanturile de aprovizionare?

lanturile de aprovizionare

Lanțurile de aprovizionare actuale se regăsesc într-o continuă schimbare, ele devenind mult mai flexibile. Cu toate acestea, o întrerupere a acestora are repercusiuni semnificative asupra redresării economice mondiale.

Contextul pandemic a transformat numeroase companii, chiar sectoare, fiind rămase în urmă consecințe ce au deteriorat sănătatea lanțurilor de aprovizionare. Practic, pandemia a modificat radical bunul mers al lanțurilor globale de aprovizionare. În plus, multe firme au fost în situația de a rămâne fără o cerere exactă, pe fondul transformării comportamentului de consum al clienților și a standardelor de achiziții.

Managementul lanțului de aprovizionare – Noi perspective

Lanțul de aprovizionare se dovedește a fi în prezent cheia către reușita în mediul economic. Doar printr-o administrare eficientă a acestuia, companiile pot să se adapteze particularităților actuale ale mediului de business.

Înglobarea tehnologiei de ultimă generație în SCM (Supply Chain Management)

Implementarea noilor soluții tehnologice în operațiunile de producție este cunoscută ca Industry 4.0. Tehnologii ca IA, automatizarea au reușit să revoluționeze maniera în care firmele efectuează toate procesele operaționale. Practic, soluțiile digitale abordate au capacitatea de a schimba modul de funcționare al rețelei de aprovizionare.

În esență, trebuie specificat că integrarea noilor tehnologii în SCM oferă multiple beneficii. Printre cele mai importante menționăm:

  • Realizarea simultană a planificării și a execuției, acest lucru asigurând compania de o diminuare considerabilă a costurilor;
  • Obținerea unei prognoze clare și a unei viteze mai mari de execuție;
  • Eficientizarea întregul flux de procese și lipsa erorilor;
  • Angajații se pot concentra asupra activităților strategice, datorită automatizării unor operațiuni interne;
  • Creșterea nivelul de transparență a fluxului de lucru.

De reținut este faptul că noile tehnologii încorporate în SCM pot face față unei varietăți de provocări în toate ariile de activitate ale lanțului de aprovizionare.

Orientarea către cerințele actuale ale clienților

Problemele întâmpinate de lanțul de aprovizionare s-au agravat și pe fondul schimbărilor bruște ale așteptărilor consumatorilor. Comportamentul de consum a suferit modificări, oamenii apelând la comerțul electronic pentru a-și satisface cerințele. În contextul dat, clientul prezintă un rol definitoriu în ceea ce privește fixarea unor obiective SCM.

Pentru a-și menține clienții, companiile trebuie să răspundă prompt cerințelor acestora. Prin urmare, materiile prime, liniile de producție, logistica, gestionarea comenzilor au nevoie de o sincronizare, în maniera în care clientul să beneficieze rapid de produsele dorite. Acest lucru este posibil doar prin schimbarea perspectivei. Cu alte cuvinte, compania trebuie să reflecte asupra bunului mers al activității din poziția de client. 

De asemenea, important este și nivelul de flexibilitate prezentat de companie în vederea efectuării unor schimbări în timp real.

Lanțul de aprovizionare nu trebuie să funcționeze după o abordare liniară, ci trebuie administrat ținând cont de așteptările clientului. Fiecare activitate din acest proces trebuie să devină mult mai flexibilă, îndeplinind astfel obiectivele noi legate de procedurile comerciale, modalități de livrare etc.

Cum pot companiile să gestioneze eficient crizele în lanțurile de aprovizionare?

Crizele apărute în lanțurile de aprovizionare sunt destul de complexe, acest lucru fiind datorat de un cumul de factori. 

Se constată o nevoie tot mai accentuată de a se reevalua procesele de lucru, în vederea identificării unor măsuri de îmbunătățire al lanțului de aprovizionare.

Maniera în care sunt create astăzi rețelele mondiale de aprovizionare este una descentralizată, întreruperile legate de pandemie afectând eficiența acestora. 

Însă, dificultățile actuale depășesc chestiunile privind eficiența, randamentul sau impactul costurilor. Multe dintre crizele apărute s-au datorat noilor condiții de lucru, acest fapt generând probleme și la nivelul legislației juridice.

Astfel, companiile au o sarcină grea din acest punct de vedere, fiind necesar a fi luate decizii și implementate planuri de acțiune ținând cont de efectele determinate de pandemia. 

Pentru a gestiona eficient crizele din lanțurile de aprovizionare, firmele și-au concentrat atenția către:

  • Abordarea unui management al riscurilor stabil, care să faciliteze luarea unor decizii organizaționale corecte;
  • Efectuarea unui control constant al posibilelor riscuri și monitorizarea eficientă a proceselor critice;
  • Adoptarea unor strategii privind procesele de achiziție, fiind incluse direcții de acțiune la nivelul modului de livrare sau standardelor de calitate;
  • Accesarea unor surse de finanțare sigure și flexibile, precum factoring (acesta asigură un flux de numerar permanent, permite extinderea activității firmei prin preluarea mai multor comenzi și protejează business-ul de riscuri, prevenind blocajele financiare);
  • Îmbunătățirea portofoliului de furnizori, consolidând astfel capacitatea de aprovizionare;
  • Abordarea unor soluții automatizate în activitatea de producție;
  • Verificarea constantă a comportamentelor de cerere cu ajutorul platformelor sociale, anticipând și răspunzând prompt la cerințele noi de consum.

Concluzii

Pentru a putea vorbi despre un lanț de aprovizionare sănătos este nevoie o implicare a companiilor în tot ceea ce înseamnă anticipare, planificare și reacționare la incertitudini sau evenimente neașteptate. 

În contextul noilor schimbări, firmele care reușesc să își administreze eficient lanțul de aprovizionare, pot avea certitudinea unei stabilități și chiar o creștere a performanței la nivelul business-ului.

Publicat pe

Implicațiile unui plan financiar asupra activității companiei

plan financiar

Pentru firmele care au obținut o poziție stabilă pe piața în care activează, existența unui plan financiar le garantează accesul la o imagine completă a business-ului. Cu alte cuvinte, în baza acestui plan financiar, companiile dispun de o analiză a performanțelor trecute și actuale. În plus, acesta fi un punct de plecare în anticiparea unor provocări și oportunități viitoare.

În situația unui business la început de drum, conceperea unui plan financiar are ca fundament înțelegerea mediului de business actual și realizarea unor scenarii financiare. Astfel, el poate fi un punct de plecare în conceperea unei strategii de business.

Descoperă în acest articol rolul important pe care îl deține planul financiar în atingerea obiectivelor de business a companiilor.

Ce reprezintă planul financiar?

Planul financiar este procesul de estimare al capitalului necesar și de încadrare a practicilor financiare privind investițiile, achizițiile și gestionarea responsabilă a fondurilor unei companii. În esență, el este pur și simplu o imagine de ansamblu a situației financiare existente și baza unor previziuni de creștere, ce reprezintă de fapt așteptările viitoare ale unei firme.

Planificarea financiară contribuie la analizarea veniturilor și a cheltuielilor actuale și viitoare, pe fondul ei antreprenorii reușind să conceapă un plan sigur și eficient de acțiune. În acest plan, se atinge fiecare componentă cheie a unui business, mai precis:

  • Salarizare;
  • Instruirea și perfecționarea angajaților;
  • Marketing;
  • Logistică;
  • Cercetare și dezvoltare.

Prin urmare, planul financiar permite firmelor să determine maniera în care își gestionează resursele pentru atingerea obiectivelor. Totodată, prin prisma acestui plan, antreprenorii pot să obțină răspunsuri la întrebări precum Deține firma capitalul necesar pentru investirea în instrumente digitale de ultimă generație?; Este un moment bun pentru a investi? etc.

Ce obiective îndeplinește planul financiar?

Planul este necesar pentru a asigura un proces continuu de susținere a cerințelor actuale și viitoare de finanțare ale unei organizații. În acest context, planul are obiective financiare clar stabilite, printre care:

  • Soluționarea unor situații neprevăzute;
  • Prevenirea și diminuarea riscurilor financiare;
  • Garantarea disponibilității fondurilor oricând este necesar;
  • Contribuie la folosirea corectă a finanțelor;
  • Obținerea unor surse de finantare flexibile.

Ce trebuie să cuprindă un plan financiar?

Un plan financiar înglobează toate aspectele care detaliază modul în care funcționează un business. Acest lucru va permite antreprenorilor să estimeze anumite rezultate legate de cifra de afaceri, obiective, profitabilitate etc. În general un plan financiar trebuie să cuprindă informații despre:

  • Bugetul alocat investițiilor;
  • Maniera în care intenționează antreprenorul să-și finanțeze bugetul de investiții;
  • Fondurile alocate proceselor operaționale și analiza costurilor;
  • Prognoza veniturilor și cheltuielilor pe o anumită perioadă.

Practic, în componenta financiară sunt structurate date istorice și previziuni. Dacă o afacere este la început sau este în proces de dezvoltare, este de la sine înțeles că nu vor exista informații financiare anterioare, astfel că investitorii sau creditorii sunt interesați de ideea de business și inovație. Dar dacă firma este în faza de creștere și dorește să ajungă la maturitate, datele din planul financiar trebuie să vizeze:

  • Bilanțul contabil;
  • Starea cash-flow-ului;
  • Declarații fiscale etc.

În contextul în care antreprenorul este în căutare de surse de finanțare, datele ce vizează cifra de afaceri urmărită sau veniturile proiectate, vor ajuta investitorii sau creditorii să înțeleagă mecanismul de investire a capitalului.

Ce avantaje oferă un plan financiar?

Există numeroase beneficii pe care le conferă un plan financiar antreprenorului, însă unele generează un impact major. Printre avantajele cheie ce vin ca rezultat direct al conceperii unui plan financiar menționăm:

  • Garantarea unei stabilități financiare, pe fondul echilibrului între ieșirile și intrările de fonduri;
  • Identificarea și prioritizarea obiectivelor financiare ale afacerii și îmbunătățirea procesului decizional în vederea atingerii lor;
  • Realizarea unor planuri de creștere și extindere care să susțină evoluția pe termen lung a firmei;
  • Diminuarea incertitudinilor și riscurilor care pot limita creșterea business-ului;
  • Creșterea angajamentului și motivația angajaților în atingerea obiectivelor stabilite la nivel de companie;
  • Servirea ca mijloc de măsurare a performanței, pe fondul comparării datelor stabilite ca rezultatul real;
  • Îmbunătățirea nivelului de încredere a conducerii în privința deciziilor și alegerilor viitoare.

Planul financiar ajută la îmbunătățirea gestionării eficiente a cash-flow-ului

Un plan financiar este creat prin înglobarea tuturor componentelor business-ului și exprimarea lor în cifre. Cash-flow-ul este o componentă vitală pentru orice business. 

Gestionarea fluxului de numerar nu implică doar veniturile și cheltuielile, ci este vorba despre mișcarea numerarului în cadrul unei afaceri. Prin urmare, planul financiar ajută la utilizarea rațională și eficientă a fondurilor disponibile.

Pentru a exista certitudinea unei funcționări armonioase a afacerii, companiile trebuie să asigure o stabilitate financiară. În acest context, una dintre soluții este să acceseze surse de finanțare flexibile, care să le permită un flux de numerar constant.

Un cash-flow stabil facilitează un control eficient al activității și luarea mai rapidă a deciziilor în ceea ce privește operațiunile financiare ce trebuie efectuate.

În acest context, o soluție inovatoare la care pot apela companiile este factoringul. Acest serviciu financiar le permite firmelor să își optimizeze încasările și totodată să își păstreze un cash-flow stabil. În plus, firmele reușesc cu succes să își protejeze afacerile de riscuri financiare.

În nefericitul caz în care compania se confruntă cu un blocaj financiar în urma unor situații neprevăzute, serviciile de factoring reprezintă soluția ce garantează o continuitate a proceselor operaționale. 

Dispunând de fondul necesar pentru acoperirea obligațiilor financiare, companiile pot să își concentreze toate eforturile asupra unor noi direcții de dezvoltare a business-urilor. 

Având în vedere faptul că mediul de afaceri devine din ce în ce mai competitiv, firmele trebuie să apeleze la soluții sigure prin care să obțină performanța financiară dorită. Primordial este ca antreprenorii să opteze rațional pentru o sursă de finanțare care să răspundă nevoilor și așteptărilor lor actuale.

Concluzii

Planul financiar este cel care oferă direcție în vederea atingerii obiectivelor de business. Acesta ajută companiile să determine dacă sunt pe drumul cel bun pentru obținerea performanței dorite. În esență, acest plan contribuie la asigurarea viitorului financiar al unui business prin identificarea și prioritizarea obiectivelor și evidențierea pașilor necesari pentru atingerea lor.